Spectacolul: "Il Trovatore (Trubadurul)"

Descriere

Il Trovatore (Trubadurul)

SPECTACOL EXTRAORDINAR

Dirijor: DAVID CRESCENZI (invitat)

Regia artistică: CORNELIU MURGU

Scenografia: CĂTĂLIN IONESCU - ARBORE

Maestru de cor: LAURA MARE

Concertmaeştri : OVIDIU RUSU, CORINA MURGU

Contele de Luna GEORGE PROCA

Leonora LĂCRIMIOARA CRISTESCU

Azucena RAMONA ZAHARIA - debut (invitată)

Manrico REMUS ALĂZĂROAE (în locul lui CRISTIAN BĂLĂȘESCU)

Ferrando GELU DOBREA

Ines ANTONELA BARNAT

Ruiz MARIUS ZAHARIA

Ţiganul bătrân IULIAN IOAN IOSIP

Mesagerul COSMIN BORLOVAN

Corul, orchestra și ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române din Timişoara.

Regia tehnică: Hellen Ganser, Lucian Boru

Pregătirea muzicală: Angela Balici, Rareș Păltineanu, Maksym Borinov

Sufleor: Eugenia Gyuris

Spectacol cântat în limba italiană şi titrat în limba română și engleză

Spectacolul are două pauze și se încheie în jurul orei 21:00.

Vârsta recomandată: 10+

Direcțiunea Operei Naționale Române Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat.

Neliniște și fior romantic, într-o dramă a suferințelor omenești...

O poveste inspirată din întunecata dramă cavalerească El Trobador a lui Antonio Garcia Gutierrez, apreciată și comparată cu titluri de notorietate semnate de Pedro Calderón de la Barca sau William Shakespeare, se transformă la aproape două decenii de la apariția ei, într-una dintre cele mai extraordinare partituri din istoria spectacolelor de operă.

Întâmplări neobișnuite, țesute în jurul unui personaj nesupus convențiilor, țiganca Azucena, încastrate în culisele unui război civil în Spania secolului al XV-lea, l-au convins pe Giuseppe Verdi să adopte imediat subiectul, sugerându-i scriitorului Salvatore Cammarano, cel care i-a semnat libretele operelor Alzira, La battaglia di Legnano și Luisa Miller, să îl adapteze formatului liric. Au optat împreună pentru o simetrie dramaturgică, un spectacol în patru acte și opt tablouri, cărora le-au adăugat titluri sugestive: Duelul, Țiganca, Fiul țigăncii și Execuția.

Partitura cea mai dinamică și plină de forță îi aparține Azucenei, un „carattere singolare”, așa cum a considerat-o Verdi, dominată de pasiuni contradictorii, ale cărei impulsuri și suferințe pun în mișcare acțiunea, alimentând totodată rivalitatea războinică dar și amoroasă dintre doi frați, care ignoră legăturile lor de sânge. Figură cu totul nouă în galeria personajelor feminine ale secolului al XIX-lea, Azucena aduce pentru prima oară în prim planul scenei de operă vocea de mezzosoprană și își împarte în mod egal discursul cu arhetipuri vocale consolidate: Leonora, dama de onoare a Prințesei de Aragon (soprană), Manrico, trubadur și ofițer al contelui Urgel, presupusul fiu al Azucenei (tenor) și Contele de Luna, nobil în serviciul prințului de Aragon (bariton).

Verdi a scris Trubadurul pe parcursul a doi ani, un segment de timp marcat de evenimente tragice din viața sa - moartea mamei sale, boala tatălui, scandalurile legate de relația sa cu Giuseppina Streponi - dar și de moartea lui Cammarano și înlocuirea lui cu un alt libretist, Leone Emmanuele Bardare, pentru detalii și revizuiri finale. Însă în ciuda criticilor pronunțate împotriva predominanței întunericului și a sumbrului din paginile acestei opere, o înlănțuire de numere croite după bine cunoscuta generozitate verdiană imprimă tragediei vigoare și strălucire. Încărcată de fantasme, eroi și violențe, Trubadurul cucerește prin ample segmente evocatoare, printr-o muzică extraordinară, bogată și rafinată, încapsulată în cele mai senzaţionale arii, duete şi ansambluri scrise vreodată.