Don Giovanni

Descriere

Wolfgang Amadeus Mozart
Don Giovanni
Operă în două acte Libretul: Lorenzo da Ponte

Dirijor: SZABOLCS HERMANN

Scenografia: GETA MEDINSCHI

Regia artistică: MARINA EMANDI TIRON

Maestru de cor: LAURA MARE

Coregrafia: CARMEN COJOCARU

Don Giovanni SEBASTIAN BALAJ (invitat)

Donna Anna MIHAELA MARCU

Don Ottavio EMANUELE NORI

Comandorul GELU DOBREA

Donna Elvira CRINA VEZENTAN

Leporello MARIUS GOȘA

Masetto OCTAVIAN VLAICU

Zerlina CRISTINA VLAICU

Corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara

Regia tehnică: LUCIAN BORU

Pregătirea muzicală: ANGELA BALICI, RAREŞ PĂLTINEANU, LEONARD BONEA

Sufleur: EUGENIA NECHITI

Spectacol cântat în limba italiană şi titrat în limba română.

Spectacolul are o pauză și se încheie în jurul orei 22:10

Vârsta recomandată: 10+

Direcțiunea Operei Naționale Române din Timișoara își rezervă dreptul de a modifica programul prezentat.

SUBIECT

Actul I

În fața casei Comandorului, Leporello se plânge de soarta sa, sătul de aventurile stăpânului său. Don Giovanni, urmărit de Donna Anna după o tentativă de seducție, este surprins de Comandor (tatăl Annei), pe care îl ucide într-un duel. Devastată, Anna jură răzbunare alături de logodnicul ei, Don Ottavio. Întâlnirea cu Donna Elvira, soția îndrăgostită dar abandonată a lui Don Giovanni după doar trei zile de la căsătorie, scoate la iveală viața libertină a eroului, ilustrată în celebra „aria catalogului” (Madamina, il catalogo è questo), în care Leporello enumeră nesfârșitele sale cuceriri.

Într-un cadru festiv, la nunta Zerlinei cu Masetto, Don Giovanni își alege o nouă victimă. Printr-un duet seducător (La ci darem la mano), încearcă să o cucerească pe Zerlina, dar este întrerupt de Donna Elvira. Curând, Donna Anna îl recunoaște drept ucigașul tatălui ei, iar împreună cu Ottavio și Elvira jură să-l pedepsească. La balul din palatul lui Don Giovanni planul său de seducție este brusc întrerupt. Confruntat de cei trei adversari, Don Giovanni reușește totuși să scape, ignorând orice consecință.

Actul al II-lea

Don Giovanni își continuă jocurile deghizându-se în Leporello pentru a o înșela pe Donna Elvira și a seduce o nouă femeie. Între timp, Masetto, în căutare de răzbunare, este păcălit și bătut, fiind apoi consolat de Zerlina (în aria Vedrai, carino). Confuziile se amplifică atunci când Leporello, deghizat în stăpânul său, este prins de către Anna, Ottavio, Zerlina şi Masetto, care îl caută pe Don Giovanni, și scapă cu greu dezvăluindu-și identitatea.

În cimitir, la mormântul Comandorului, Don Giovanni își povestește aventurile cu aceeași nepăsare și, sfidând orice teamă, invită statuia acestuia la cină. Spre groaza lui Leporello, chipul de piatră acceptă, iar o voce amenințătoare îi prevestește sfârșitul.

În palatul său, în timpul ospățului, Don Giovanni rămâne la fel de frivol în timp ce fredonează o arie din opera „Nunta lui Figaro” (Non più andrai), ignorând implorările Donnei Elvira de a-și schimba viața. Apariția neașteptată a statuii Comandorului transformă scena într-un moment de judecată: chemat să renunțe la atitudinea și comportamentul său, Don Giovanni refuză cu îndrăzneală. Ca urmare, în clipa în care este atins de statuie, Don Giovanni este cuprins de fiorul morţii.

Opera se încheie cu reafirmarea: Cine trăiește fără măsură sfârșește fără scăpare – iar jocul se încheie când destinul intră în scenă.